On Holiday / În vacanță

bilingual – scroll down for Romanian

What if there is no struggle? No battle, no effort?

What if we are here just to enjoy the time we spend in this lifetime, as if we were on a vacation? What if this entire life is actually a vacation?

What would you do on a vacation? Do you remember the feeling you had during your last good vacation? Well, that feeling wasn’t because you actually had the chance to take on a vacation, but it was a feeling internally generated. Your soul and mind felt good, so you know how that feels like. There is no need for an external reason for feeling in a certain way, we just like the illusion of considering what is outside of us being an important, and the only, generator of our mood. But our mood is, in fact, generated inside of us, regardless of external factors. So, let’s just untie this need of having something external generating our good feeling, and let’s go back to the previous question:

What if you would feel every day like being on vacation?

What if this a time to rest and enjoy? What if, in this way, the statement made by the majority of religions, that life is a gift, is true?

Imagine in the beginning we got here to enjoy and explore, and simply feel good and have a nice time on this wonderful planet. But fear kicked in, we maybe got scared by the unknown of this 3D world, by its physical rules (ancient people thought lightning strikes are punishment from the gods) and we felt fear for the first time. We felt that our curiosity for exploring this place brought us fear and punishment, thus the myth of falling out of grace and that an eternal, peaceful, easy life became impossible. In the end, who would want to live in fear forever? We tested to see how the fire feels like, we got burnt, we deemed it dangerous. But we didn’t do that just with fire, we did it with everything around us. We got scared, every day a little more. Then, we realized the main way of communication here is by speaking, therefor words had to be used, words that could be easily forged. We also got to learn deceive and the fact that by deceiving others we can get more of this planet. We got more of this planet, we wanted more of it. Because we can’t read minds, touch or see souls, here and now, we realized we can trick, lie, hustle, and all the rest. Over thousands of years, things got more and more twisted, corrupted, and all that feeling good from the beginning just vanished. We forgot about it, and we focused on fear and loss. We created rules, laws, procedures to deal with anything we considered negative, leaving the positive things hanging in the air. We turned our backs to the positive exploration of our world and focused only on the negative ones. The interesting thing comes only now: that which we focus on, grows, and that which we dismiss, dies. We focused on solving the negative stuff, thus generating more and more negative things, we watered it like a weed growing and suffocating any other plant around it.

What about the positive things? Some people tend to have a shock when they hear about positive things in life, because it’s hard for them to identify even one. We are not used to seeing positive things, we are not used to wait and see how things unfold, we are far away from our good feeling kind of life. We have trainings and lessons about how to protect, fight, estimate risks, take care, protect and build walls and while it’s good to have in mind we live in a dual world, why do we forget about the good parts? Why don’t we have courses on how to enjoy life more? On how to relax and let go? On how to look at life and how to understand it? Not to mention that in some cultures, nowadays, relaxing and enjoying things, being easygoing and detached, means you are lazy, not serious and not committed!

How far do we still have to go with this fear and struggle until we realize this is not why we are here? What would it take to rewrite the last couple of thousands of years, and go back to enjoying living now and here, in good peace and harmony amongst other people?

How would you feel on a vacation? Exploring new sites? Not minding about other people, who are also there to relax and enjoy new places? Not taking too many things personally, because, hey, you are on holiday! Not stressing yourself about mandatory tasks, what should and must and has to be done? You already know that feeling, so why not have it every single day, all year round? Why not live your life as if it were a long holiday?

Feeling good and enjoying your life doesn’t make you weak, uninterested or lazy. If anything, it makes you more involved! Just remember how you would look for activities to do, how you would not want to lose one day without doing something that you have dreamed about when you are on holiday.

What if we considered our planet a vacation resort? Where things got off the tracks, indeed, but where things can still be fixed, as long as we remember exactly why we got here, in the first place.

*******************************************************************

Română

Cum ar fi dacă nu ar exista ideea de chin? De luptă? De efort?

Dacă suntem, de fapt, aici ca să ne bucurăm de timpul petrecut, ca și cum am fi într-o vacanță?

Ce ți-ar plăcea să faci, dacă ai fi în vacanță? Mai ți minte cum te-ai simțit în ultima ta vacanță? Ei bine, nu ai avut acel sentiment pentru simplul fapt că erai în vacanță, nici nu a fost generat de ceva exterior, ci a venit din tine însuți. Senzația de bine este deci, deja cunoscută, de către sufletul și mintea ta. Nu avem nevoie de nici un motiv extern pentru a fi fericiți și a ne bucura de viață, dar ne place să credem că ceea ce există în afara noatră este mai important și mai palpabil, și deci, singura sursă de fericire pe care o acceptăm. Dar starea noastră de spirit își are, de fapt, originea în noi, în mintea noastră, indiferent de factorii externi, așa că, hai să ne întoarcem la prima întrebare:

Cum ar fi dacă ai avea mereu starea de spirit pe care o ai când ești în vacanță? Dacă acum, singurul lucru pe care îl avem de făcut, este să ne simțim și să ne petrecem timpul ca și când am fi în vacanță?

Dacă viața asta este, de fapt, menită pentru a ne simți bine, a ne odihni și a ne trage sufletul? Dacă, în acest fel, majoritatea sistemelor filosofice si majoritatea religiilor au dreptate când susțin că viața este un cadou?

Să ne imaginăm că la începutul timpurilor, am ajuns prin părțile acestea de Univers ca să explorăm și să ne bucurăm de rezultatul explorărilor. Dar curând ne-a cuprins teama, frica, ne-am speriat de lumea asta materială, de regulile ei simple dar de necontestat (legile fizicii). Să ne aducem aminte doar cum oamenii din antichitate considerau fulgerele sau cutremurele ca și pedepse divine. Am ajuns la concluzii dintre cele mai depărtate de adevăr, cum că setea de explorare sau de cunoaștere aduce durere și pedeapsă, de unde și mitul “căderii din Rai” și al faptului că o viață eternă, pașnică și ușoară este ceva imposibil. Până la urmă, cine și-ar dori o viață întreagă trăită în frică? Mai ales, eternă? Am vrut să testăm cum se simte focul, ne-am ars, l-am catalogat drept periculos, deci trebuie tratat cu frică. Dar nu ne-am oprit la foc, am continuat cu tot ce am găsit în jurul nostru, în aceeași manieră: am încercat, nu ne-a plăcut foarte tare rezultatul (de fapt nu a fos rezultatul la care ne-am fi așteptat, de cele mai multe ori), l-am catalogat drept periculos, și l-am împachetat frumos cu frică. Ne-am speriat în fiecare zi puțin mai mult ca în ziua precedentă, și ne-am scufundat în și mai multă frică. Apoi, am realizat că singura metodă de comunicare aici, între doi oameni, este bazată pe cuvinte (sau cel puțin așa credem). Dar cuvintele pot fi false, putem minți și înșela foarte ușor cu ele. Și ne-am dat seama de lucrul acesta, deci am început să mințim și să înșelăm, mărind și agravând astfel frica deja instalată. Am învățat să vrem tot mai mult, pentru beneficuil personal, încât am ajuns să ne fie frică de faptul că planeta aceasta nu va ajunge pentru toată lumea! Cu cât reușim să avem mai mult, cu atât vrem mai mult, de parcă Pământul s-ar termina mâine și ne luptăm să fim noi cei ce iau cel mai mult, până atunci. Pentru că nu putem citi sau atinge mintea și sufletul, aici și acum, am realizat că putem minți și înșela oricât, pentru propriul beneficiu. De-a lungul miilor de ani, lucrurile s-au complicat tot mai mult, ne-am corupt tot mai mult, până când am ajuns să uităm cu totul de ce am venit, în primul rând, aici. Am uitat scopul primar, și am devenit din ce în ce mai orbiți de frică și de ideea de pierdere. Am creat legi și regulamente ca să avem grijă de toate lucrurile negative și dăunătoare la care ne-am putea gândi, lăsând deoparte lucrurile pozitive și frumoase care ne înconjoară. Ne-am întors spatele explorării pozitive a lumii din jurul nostru, și ne-am concentrat să facem din fiecare descoperire o armă. Dar partea interesantă, abia acum parte: dacă ne e frică de ceva, și ne concentrăm toată atenția pe acel ceva, acel ceva va crește! Și ceea ce nu beneficiază de atenția noastră, moare. Ne-am concentrat atât de mult pe buruieni, că ne-au năpădit, sufocând și planeta, și bunădispoziția celor care încă o mai aveau.

Dar ce zicem despre lucrurile pozitive? Am întâlnit oameni care au fost șocați la auzul cuvintelor “lucruri pozitive în viață„ pentru ca pur și simplu nu își puteau imagina nimic pozitiv sau frumos, relativ la ideea de viață.  Nu suntem obișnuiți să vedem lucruri bune în jurul nostru, și nici nu se învață la școală. Nu suntem obișnuiți să observăm, să contemplăm, să analizăm, și să mai vedem și lucruri pozitive. Avem cursuri și instructaje despre cum să ne apărăm, cum să ne luptăm, să estimăm riscuri, să avem grijă, să (ne) protejăm și să construim ziduri! Și, deși e bine să avem în vedere că trăim într-o lume duală, cum rămâne cu lucrurile bune? De ce nu avem (destule) cursuri de cum să trăim bine, frumos, fericiți? Su despre cum să ne relaxăm și să nu lăam lucrurile personal? Despre cum să ne uităm și cum să înțelegem viața? Ca să nu mai zic că în unele culturi, să te relaxezi și să te bucuri de viață, este o dovadă de lene, superficialitate și lipsă de implicare!

Cât de departe vrem să mergem cu ideea de frică și chin, până când vom realiza, în sfârșit, că nu acesta este motivul pentru care suntem aici? De ce anume am avea nevoie pentru a rescrie ultimile câteva mii de ani, umplându-le de gânduri și stări pozitive? De ce am avea nevoie ca să putem trăi liniștiți și în armonie unii cu ceilalți, pe planeta aceasta?

Cum te-ai simți dacă ai fi în vacanță? Cum ar fi să explorezi locuri noi, să nu te intereseze ce fac alți oameni, să nu iei nimic personal, pentru că, nu-i așa?, ești în vacanță! Cum ar să nu te stresezi de termene limită și activități obligatorii? Sentimentul respectiv deja îți este cunoscut, deci de ce să nu îl folosești și să nu îl simți zilnic? De ce să nu îți trăiești viața ca și când ai fi în concediu?

Nu ești slab sau leneș dacă te simți bine și ai o atitudine relaxată. Ba chiar te face mai implicat și îți oferă șanse mai mari de reușită, în orice îți propui să faci. Gândește-te doar cât de implicat ești în găsirea de activități și locuri de explorat, atunci când îți planifici vacanța, la cât entuziasm și nerăbdare simți, și gândește-te cum ar fi să te simți așa în fiecare zi, făcând lucruri de zi cu zi.

Dacă planeta noastră este doar o mare destinație de vacanță? Un loc unde, bineînțeles, lucrurile nu merg întotdeauna cum am vrea, dar le putem repara, schimba, aranja, în așa fel încât să ne aducem aminte că până la urmă suntem aici ca să ne simțim bine.